Pe măsură ce copiii cresc și devin adulți, părinții lor înaintează în vârstă și au nevoie de tot mai multă atenție și îngrijire. În această etapă a vieții, unii dintre ei ajung să fie cazați în azile de bătrâni, unde primesc sprijinul și îngrijirea necesare, departe de familie.Decizia privind modul în care părinții își vor petrece bătrânețea este una complexă și depinde de mai mulți factori, cum ar fi starea de sănătate, resursele financiare disponibile și relațiile de familie. Îngrijirea părinților în vârstă poate fi o provocare emoțională și fizică, dar este datoria noastră să fim recunoscători și să-i ajutăm exact așa cum ne-au ajutat și ei.
Azilul de bătrâni reprezintă un subiect sensibil pentru mulți dintre bătrânii noștri pentru că, în cele mai multe cazuri, este asociat cu sentimentul de abandon. Frica de a fi uitați sau de a rămâne singuri reprezintă un stres în plus pentru seniori. Tocmai de aceea este important ca aceste decizii să fie luate cu grijă și compasiune.
Cu toate acestea, nu mulți adulți au timpul necesar pentru a se ocupa de părinții lor, deoarece unii dintre ei pot avea nevoie de îngrijire permanentă. Așa apare și decizia de a se îndrepta către un azil. Cu toții ne dorim ca părinții noștri să își trăiască bătrânețea liniștiți și într-un loc sigur, însă, din păcate, nu mulți își permit.
„Numai cine își permite poate plăti atât”
Costul unui azil de bătrâni variază semnificativ în funcție de mai mulți factori, inclusiv locația, tipul și nivelul de servicii oferite, facilitățile disponibile și starea generală de sănătate a rezidentului.
„Prețurile încep de la 3.600 pe lună, adică mai mult decât un salariu minim pe economie. Numai cine își permite poate plăti atât. Prețurile pot crește în funcție de problemele pe care le are seniorul. Este un mare sacrificiu, dar unii dintre noi chiar nu avem cum să îi lăsăm acasă. Vrem la privat, asta e, dar măcar să știu că este tratat corespunzător”, a declarat pentru redactorii „Cuget Liber” Mariana S., constănțeancă.
„Mie mi-au cerut peste 5.000 de lei pentru că mama mea are nevoie de asistență în permanență. Eu nu am de unde să fac rost de acești bani pentru că nici măcar salariul meu nu este atât. Doar să pun eu jumătate, iar sora mea cealaltă jumătate. Problema este că avem și copii, automat alte cheltuieli. Momentan, mama stă la mine acasă, dar curând vom face în așa fel încât să o ducem la un cămin privat”, a declarat Iuliana A., tot constănțeancă.
Unii seniori din Constanța nici nu vor să audă de o asemenea decizie. Mulți dintre ei preferă să rămână în locuințele lor și să fie îngrijiți de către copii și nepoți, iar cei care nu au preferă să îndure singuri bătrânețea.
„Copiii mei chiar au venit cu o astfel de propunere, dar nici nu vreau să aud. Când văd la televizor ce nenorociri se mai întâmplă pe la căminele astea, exclus să merg la vreunul. Am auzit că sunt foarte scumpe, de la 3.000 de lei și prețul tot urcă. Vreau să rămân în casa mea, duc bătrânețea cu greu și asta este”, a declarat un senior din Constanța.
„Nu vreau să ajung acolo pentru că o să fiu bătaie de joc cu siguranță. Copiii să își vadă de treaba lor și să mă lase în pace, să nu mai plătească bani și pentru mine. Eu ies liniștit când vreau, fac ce vreau, am prieteni care să mă ajute. Când o să îmi fie foarte rău, prefer să rămân în casa mea”, a declarat un alt senior.
În final, decizia de a apela la un azil de bătrâni este una dificilă, încărcată de emoții și responsabilități. În ciuda costurilor ridicate, mulți se văd nevoiți să aleagă această opțiune pentru a asigura o îngrijire adecvată părinților lor. Cu toate acestea, rămâne esențial ca familiile să cântărească atent toate opțiunile și să găsească un echilibru între nevoile financiare și cele emoționale, pentru a oferi seniorilor un trai liniștit la bătrânețe.
https://mycta.ro/wp-content/uploads/2024/08/fond-1722876121-1.jpghttps://mycta.ro/wp-content/uploads/2024/08/fond-azil-batrani-2-1722862621.jpg
