Iudaismul are propriul său calendar, însă, spre deosebire de calendarul gregorian solar, pe care îl folosesc majoritatea țărilor, calendarul ebraic este lunisolar. Asta înseamnă că lunile se bazează în jurul fazelor lunii, dar se adaugă și o lună în plus la fiecare doi sau trei ani pentru a o menține în conformitate cu calendarul solar. Calendarul ebraic își pune anul 0 mult mai devreme decât cel gregorian. În timp ce calendarul gregorian plasează anul 0 ca anul în care se presupune că s-a născut Iisus Hristos, anul 0 al calendarului ebraic este atunci când filosoful evreu din secolul al XII-lea Maimonide a calculat crearea lumii.
În Constanța, Comunitatea Evreilor, condusă de Sorin Lucian Ionescu, numără 47 de membri și, în mod uzual, la sărbătorile importante și la cele chiar mai puțin importante, reușesc să se adune cel mult 30 de persoane.
Tradiții de Anul Nou
Una dintre cele mai importante tradiții este suflarea șofarului. Un șofar este un corn de berbec scobit pentru a face un instrument muzical. Suflarea șofarului simbolizează o chemare către oameni să se trezească și să înceapă pocăința. Este, de asemenea, un simbol al berbecului care a fost sacrificat în locul lui Isaac într-o faimoasă poveste biblică.
Pe tema pocăinței, o altă tradiție îi supune pe evrei să-și arunce păcatele, deși nu la propriu.
Tashlich este observat în prima zi de Roș Hașana deseori prin aruncarea bucăților mici de pâine într-un corp de apă din apropiere.
De Roș Hașana există tradiția să se sărbătorească un an nou dulce cu câteva alimente la fel.
Merele se consumă cu miere. Iar pâinea, mâncată în mod tradițional înainte de masă cu un praf de sare, se consumă și cu miere. Mulți evrei mănâncă și rodii în timpul festivalului.
În Ucraina, există și o tradiție de lungă durată de a face un pelerinaj în orașul Uman, unde este înmormântat Rebbe Nachman, care a fondat o mișcare în cadrul iudaismului.
