Frenul lingual restrictiv este o afecțiune genetică, întâlnită mai des la băieți. Din păcate, aceasta determină dificultate în alăptare la nou-născuți, bebelușul neputându-se atașa corect la sânul mamei sau nu poate rămâne atașat pentru o hrănire completă, fiind neliniștit, agitat. În plus, alăptarea durează mult, este balonat (înghite frecvent aer), iar atașarea incorectă la sân poate provoca frecvent mastită (inflamație a sânului) și ragarde (sfârcuri dureroase și fisuri sângerânde din cauza faptului că nu poate suge, ci mai mult mestecă mamelonul).
Medicii spun că, la nou-născuți, afecțiunea se poate diagnostica la naștere de către medic. La copiii mai mari și la adulți, frenul lingual determină: tulburări de vorbire (interferă cu abilitatea de a emite anumite sunete – cum ar fi „t”, „d”, „z”, „s”, „th”, „r” și „l”); igiena orală deficitară (se poate asocia și frenul labial scurt) – determinând carii dentare și gingivita (inflamația gingiilor); dificultate în a desfășura activitățile orale (cântatul la un instrument de suflat, mestecatul anumitor alimente, etc.). De asemenea, pot apărea malformații ale dinților, mandibulei, buzelor, vicii de poziție a capului, tulburări psihologice asociate stresului și frustrării provocate de complicațiile asociate.
