Glucoza este un monozaharid (carbohidrat) esențial pentru furnizarea energiei necesare tuturor proceselor organismului. Glucoza din sânge, regăsită sub denumirea medicală de glicemie, reprezintă cantitatea de glucoză circulantă, măsurată în miligrame pe decilitru de sânge, disponibilă pentru pătrunderea la nivel celular, atunci când este nevoie. Medicii susţin că valoarea glicemiei este utilă nu numai pentru a indica un aport optim din punct de vedere energetic, ci și pentru a evidenția o problemă de sănătate precum diabetul zaharat. Aşadar, atunci când glicemia se situează în parametri normali, se consideră că există o bună furnizare de energie la nivelul organismului și un risc minim pentru dezvoltarea unor afecțiuni.
Totuși, atunci când aceasta se află în afara limitelor normale, în special pe perioade îndelungate de timp, pot interveni diferite stări patologice.
Printre principalele implicații clinice ale unei glicemii situate în afara limitelor normale se numără: stările de deshidratare; predispoziția la infecții ale pielii; neuropatia – afectarea integrității structurale și funcționale a componentelor nervoase; patologiile articulare – dureri articulare și la nivelul întregilor extremități, în special ale membrelor inferioare. În funcție de vârstă, se poate identifica un nivel normal de glucoză în sânge, de: 74 – 106 mg/dL – intervalul considerat a fi normal în cazul adulților (valorile glicemiei la adulți); 60 – 100 mg/dL, la copii.
