80 de ani de la întoarcerea armelor împotriva Germaniei hitleriste

În ziua de 28 iunie 1940, Uniunea Sovietică a anexat Basarabia și a ocupat nordul Bucovinei și Ținutul Herța. Prin Dictatul de la Viena, din 30 august 1940, Germania a forțat România să cedeze Ungariei nordul Transilvaniei. În septembrie 1940, România a fost nevoită să cedeze Bulgariei Dobrogea de Sud.

La 6 septembrie 1940, regele Carol al II-lea l-a numit pe generalul Ion Antonescu prim-ministru al României, iar la 8 septembrie 1940, Carol al II-lea a abdicat și a transmis prerogativele regale fiului său, Mihai. Ion Antonescu s-a declarat Conducător cu puteri dictatoriale și la 23 noiembrie 1940 a semnat Pactul Tripartit – actul oficial de constituire a Axei Berlin-Roma-Tokio. Ulterior, România a devenit un important furnizor de resurse pentru Germania, iar la 22 iunie 1941, peste 800.000 de soldați români s-au alăturat trupelor germane în invazia Uniunii Sovietice.

Înfrângerea Axei în bătălia de la Stalingrad, în ianuarie 1943, a impulsionat decizia loviturii de stat de la 23 august 1944. În perioada 19 noiembrie 1942 – 17 ianuarie 1943, pierderile României s-au ridicat la peste 155.000 de oameni (morți, răniți și dispăruți). Mai mult, ofensiva sovietică reușise pe linia Chișinău-Iași, astfel că pericolul ocupării României era iminent.

În ziua de 17 martie 1944, la Cairo, au debutat convorbirile între Barbu Știrbei, emisarul opoziției democratice din România (plecat cu consimțământul lui Ion Antonescu) și reprezentanții SUA, URSS și ai Marii Britanii privind desprinderea României de Axă. La 21 martie 1944, Iuliu Maniu și I.C. Brătianu au trimis un nou Memoriu lui Ion Antonescu, prin care îi cereau acestuia să scoată țara din război. La 12 aprilie 1944, în discuțiile de la Stockholm dintre Frederic Nanu și Alexandra Kollontay, sovieticii au cerut încheierea armistițiului.

Antonescu l-a asigurat pe Hitler că România nu va rupe alianța cu Germania

Regele Mihai reușise să adune în jurul său mai mulți militari, printre care: Constantin Sănătescu, Dumitru Dămăceanu, Grigore Niculescu Buzești, Mircea Ioannițiu, Ion Mocsoni Styrcea, dar și oameni politici cum ar fi: C. I. C (Dinu) Brătianu, Iuliu Maniu, Lucrețiu Pătrășcanu și Titel Petrescu. Cu toții susțineau ieșirea din parteneriatul cu Germania nazistă. Uniunea Sovietică își dorea și ea un armistițiu cu România și în preferințele ei s-a aflat mareșalul Ion Antonescu, până la 5 august 1944, când acesta s-a întâlnit cu Hitler la Rastenburg, în Germania. Cu acest prilej, Antonescu l-a asigurat pe Hitler că România nu va rupe alianța cu Germania.

Dinu Brătianu și Iuliu Maniu au încercat până în ultimul moment să-l convingă pe Antonescu să încheie un armistițiu cu Aliații. La solicitarea lor, Gheorghe Brătianu a insistat și el pe lângă Ion Antonescu și i-a cerut să meargă în audiență la Palat, în după-amiaza zilei de 23 august 1944. Antonescu a acceptat, cu condiția ca Iuliu Maniu și Dinu Brătianu să-i trimită o scrisoare în care să susțină semnarea armistițiului cu Aliații. Gheorghe Brătianu nu a reușit să-i aducă acea scrisoare, întrucât cei doi nu au fost de găsit. Convins fiind de generalul Constantin Sănătescu, mareșalul Ion Antonescu a mers la Palat.

Astfel, în ziua de 23 august 1944, la ora 16.05, mareșalul Ion Antonescu a ajuns la Palatul Regal din București împreună cu Mihai Antonescu, vicepreședintele Consiliului de Miniștri. După discuții contradictorii, regele i-a cerut mareșalului să rupă alianța cu Germania. Mareșalul i-a explicat regelui că a făcut numeroase demersuri pentru semnarea armistițiului, dar că sovieticii urmăreau ca Basarabia și nordul Bucovinei să rămână sub stăpânirea lor. Mai mult, Antonescu s-a arătat îngrijorat și de faptul că sovieticii intenționau să ocupe România.

Totodată, Ion Antonescu aștepta, în aceeași zi, la ora 17.30, răspunsul lui Hitler la solicitarea sa de a ieși din război. Regele i-a cerut lui Ion Antonescu să iasă din război, însă mareșalul a refuzat spunând că fără permisiunea lui Hitler nu poate face așa ceva, întrucât și-a dat cuvântul de onoare de ofițer.

Deoarece forțele germane se puteau mobiliza pentru a zădărnici o eventuală tentativă a României de a ieși din război, regele Mihai a hotărât să-l demită pe Antonescu din funcția de conducător al statului și să-l aresteze. Convingerea regelui era că interesul național al României cerea ruperea alianței cu Germania. Surpriza a fost foarte mare pentru Ion Antonescu, întrucât nu se aștepta ca regele, pe care îl considera încă un copil, să acționeze în acest fel.

Anterior întâlnirii de la Plat, Regele Mihai stabilise, împreună cu aghiotantul său și cu un căpitan ce comanda trei subofițeri din Batalionul său de Gardă ca, în cazul în care mareșalul va refuza să iasă din război, el să rostească următoarea frază: „Bun, în cazul acesta nu mai am nimic de făcut”, iar la auzul acestei fraze, oamenii săi să intervină și Ion Antonescu să fie arestat. La semnalul colonelului Emilian Ionescu, echipa de subofițeri condusă de maiorul Dumitrescu a intrat în sala de audiențe cu armele îndreptate către Ion Antonescu.

Regele Mihai I a anunțat ieșirea României din alianța cu Puterile Axei

În momentele care au urmat, regele a ieșit din sala de audiențe. Bineînțeles că mareșalul a protestat și a amenințat spunând: „Mâine o să fiți toți spânzurați”. Ion Antonescu și Mihai Antonescu au fost conduși cu forța la etaj și au fost încuiați în camera blindată a regelui, unde fostul rege Carol al II-lea își ținea colecția de timbre. Militarii care l-au însoțit pe Ion Antonescu până la Palat au fost invitați și ei la o cafea și au fost închiși în cazarma Batalionului. De asemenea, oamenii de încredere ai mareșalului, printre care: ministrul de Război, șeful Poliției, șeful Siguranței și alții, au fost și ei invitați la Palat, sub pretextul convocării unui Consiliu de Coroană, și au fost și ei arestați.

Tot atunci, regele Mihai a decis ca noul prim-ministru să fie generalul Constantin Sănătescu, care avea misiunea de a forma noul guvern. De remarcat este faptul că ofițerii superiori nu au încercat să-l apere pe mareșal și au respectat cu strictețe ordinele lui Sănătescu. După câteva ore, Ion Antonescu a fost preluat de comuniști și a fost dus într-o casă conspirativă deținută de un simpatizant comunist în cartierul Vatra Luminoasă din București. După câteva zile, Ion Antonescu a fost predat sovieticilor care ajunseseră în București. În iunie 1946, Ion Antonescu a fost judecat și executat.

Astfel, în ziua de 23 august 1944, regele Mihai I a anunțat ieșirea României din alianța cu Puterile Axei și a declarat război Germaniei și Ungariei. Se poate afirma că aceasta a fost una dintre cele mai importante decizii politice românești ale secolului al XX-lea. Seara, la postul de radio a fost transmis mesajul regelui Mihai în care se menționa că România a acceptat armistițiul oferit de Uniunea Sovietică, Marea Britanie și Statele Unite ale Americii.

Acordul de Armistițiu dintre Aliați (SUA, Regatul Unit și URSS) și România a fost semnat la Moscova, la 12 septembrie 1944. România a fost obligată să plătească despăgubiri de război către URSS în valoare de 300 milioane de dolari în bunuri.

După arestarea lui Ion Antonescu și semnarea armistițiului cu Aliații, regele Mihai a devenit erou național, ceea ce nu a convenit deloc comuniștilor din România. Însă, regele Mihai a fost obligat să abdice la 30 decembrie 1947, iar propaganda comunistă a confiscat evenimentul și a rescris istoria zilei de 23 august 1944, astfel că rolul central în acest act de întoarcere a armelor împotriva Germaniei a revenit comuniștilor. Sloganul folosit de comuniști era: „Stalin și poporul rus libertate ne-au adus”.

S-a decis: 23 august va fi sărbătorită ca Ziua Națională a României

Prin urmare, regimul comunist a hotărât ca ziua de 23 august să fie sărbătorită ca Ziua Națională a României, astfel că, în perioada 1948 – 1989, ziua de 23 august a fost considerată ca fiind cea mai importantă zi din istoria României, motiv pentru care au fost organizate defilări și milioane de oameni au fost mobilizați pentru susținerea unor momente artistice.

Timp de aproape jumătate de secol, data de 23 august a însemnat, pentru români, glorificarea Partidului Comunist Român, iar, în perioada dictaturii lui Nicolae Ceaușescu, această zi s-a transformat în omagierea și întreținerea cultului personalității dictatorului.

Așadar, după ce ziua de 23 august 1944 a fost sărbătorită, timp de aproape 50 de ani, ca Ziua Națională a României, această zi a rămas una dintre cele mai controversate zile din istoria românilor. În timp ce unii consideră că regele Mihai a scos țara dintr-o alianță nefericită, alții sunt de părere că a fost o lovitură de stat în urma căreia țara a fost predată bolșevicilor.

Cert este că Regele Mihai (la vârsta de doar 23 de ani) l-a arestat pe Ion Antonescu (în vârstă de 62 de ani) și, prin decret regal, a pus capăt dictaturii militare a mareșalului Ion Antonescu. Alături de regele Mihai s-a aflat o coaliție formată din partidele democratice interbelice aliate în Blocul Național Democrat (Partidul Național Liberal, Partidul Național Țărănesc, Partidul Social-Democrat și Partidul Comunist) și mai mulți ofițeri superiori ai armatei române.

Scopul principal al arestării lu Ion Antonescu a fost acela de trecere a României de partea Aliaților. Decizia de întoarcere a armelor împotriva Germaniei naziste a salvat sute de mii de vieți omenești și a scurtat războiul cu cel puțin șase luni. Din nefericire, din acest moment, cu concursul comuniștilor și prin forța Armatei Roșii, în România s-a instaurat un regim politic și economic aservit Uniunii Sovietice.

Cercetător științific dr. Sorin Marcel COLESNIUC